La finalul lunii Ianuarie, am avut la Bruxelles o întâlnire extrem de utilă cu domnul Krasimir Valchev, ministrul bulgar al educației și științei. Discuția noastră, organizată la solicitarea domniei sale, a avut loc în contextul preluării de către Bulgaria, pentru prima dată de la aderare, a președinției rotative a Uniunii Europene. M-am bucurat de invitația domniei sale, aceasta venind în urma activităților mele susținute din ultimii ani, în Parlamentul European, de promovare a unei educații adecvate secolului XXI.
Am fost extrem de interesat și de experiența bulgară în pregătirea președinției Consiliului UE, cu atât mai mult cu cât și România se află în pregătiri intense pentru prima noastră președinție, în perioada Ianuarie-Iunie 2019. Din discuția avută cu domnul ministru s-a desprins o idee pe care doresc să o lansez și eu în spațiul public. Ne dorim cu toții o educație de calitate atât pentru tineri cât și pentru toți cetățenii, pe parcursul întregii vieți. Și ne dorim, desigur, acces egal și neîngrădit pentru toți la servicii de educație sau formare care să ofere oamenilor abilitățile necesare în secolul XXI. Ei bine, un aspect esențial în acest context, îl reprezintă formatorii, profesorii, cei și cele care fără de care educația de calitate pe care ne-o dorim nu este posibilă! Acestora li se cere în acest moment să asigure o educație de calitate, însă eșuăm în a le oferi suportul necesar pentru a duce această sarcină majoră la îndeplinire.
Astfel, cred că trebuie în scurt timp, să venim cu inițiative, atât la nivel european dar și în fiecare stat membru care să consolideze un cadru pentru dezvoltarea profesională continuă a profesorilor. Aceste inițiative, trebuie de asemenea să contribuie la asigurarea respectului față de meseria de formator, profesor, educator, în toate formele sale, manifestată și printr-o plată justă a acestora. Schimbările rapide și provocările de pe piața muncii afectează cu siguranță și domeniul educației, iar acesta nu este în prezent unul destul de atractiv, aproape nicăieri. Uniunea Europeană a abordat în numeroase rapoarte această situație și vrem să facem tot ce ne sta în putință pentru a încuraja Statele Membre să acționeze urgent și eficient.
Vestea bună este că lucrurile se mișcă deja, iar România este și ea implicată! Am aflat astfel de la domnul ministru, despre proiectul NEWTT – O nouă cale pentru noi talente în educație, cofinanțat prin programul european Erasmus+. Este un proiect-pilot, implementat într-un număr limitat de State Membre, care va fi apoi extins la nivelul Uniunii Europene.
Proiectul, la care participă parteneri din Austria, Bulgaria, Letonia, România și Spania (prin regiunea Țara Bascilor), va identifica moduri inovative de atragere a talentelor înspre cariere în educație, și de a oferi soluții eficiente la nivelul UE pentru a combate criza de forță de muncă din acest domeniu, cu scopul de a oferi acces egal la educației de calitate cât mai multor cetățeni europeni. Din acest motiv, el se concentrează cu precădere, dar nu exclusiv, pe școli care deservesc comunitățile defavorizate.
În România, partenerii implicați sunt: Asociația Teach for Romania, Ministerul educației și cercetării și Facultatea de psihologie și științele educației a Universității București.
Proiectul lor, foarte ambițios și foarte necesar, își propune să arate faptul că și școlile, sau elevii, percepuți ca fiind mai puțin performanți, pot da rezultate excelente daca beneficiază de oportunitățile și suportul care le sunt necesare.
Nu voi intra aici și acum în alte detalii, dar vă încurajez să accesați linkurile din acest text și să aflați mai multe despre o inițiativă care pe mine m-a entuziasmat foarte mult și care îmi dă nu doar speranță ci și un plus de motivare în ceea ce voi face mai departe la Bruxelles, dar și în România.
Revenind la titlul acestei postări, vreau să spun încă o dată și o voi mai spune de multe ori, că pariul pe educație, adică investițiile de orice fel în acest domeniu, este unul dintre puținele pariuri pe care le poate face România fără teama de eșec!
Dar nu în ultimul rând, pariul pe educație este și unul personal, pe care trebuie să îl facem fiecare, la nivel individual, fie că suntem angajați, fie că suntem antreprenori. Poate cel mai important avantaj competitiv pe care îl avem în viață, și singurul cu forță egalizatoare – într-o lume atât de inegală, stă în capacitatea noastră permanentă de a învăța, de a ține pasul cu inovația și cu provocările aduse de acest ritm tot mai rapid al schimbării.
