Vestea deschiderii primelor capitole de negociere între Uniunea Europeană și Serbia este una foarte bună pentru România. Vorbim, deocamdată, despre capitolele 32 – control financiar și 35 – normalizarea relațiilor cu Kosovo. Vor urma însă, cât de curând sperăm noi, capitolele 23, privind reforma judiciară și drepturile fundamentale si 24, privind justiția, libertatea și securitatea.
Este, în primul rând, un semn al determinării vecinilor de la Sud privind drumul european al țării lor care iată, este recunoscut și încurajat de Uniunea Europeană. Însă acest drum va dura, progresele semnificative nu sunt ușor de obținut, iar hotărârea și determinarea de până acum cred că vor trebui dublate. Și mai cred că Uniunea Europeană trebuie să arate de asemenea constanță, coerență și sprijin.
În calitate de președinte al grupului denumit ,,Prietenii Serbiei”, grup care reunește parlamentari europeni din majoritatea partidelor politice reprezentate la Bruxelles și din mai multe țări ale Uniunii, am avut mai multe ocazii de a discuta deschis cu partenerii noștri sârbi, atât la Belgrad cât și la Bruxelles. De fiecare dată, fie că a fost vorba despre întâlniri cu membri ai conducerii guvernului sârb, sau cu reprezentanți ai Parlamentului de la Belgrad, am deschis subiectul drepturilor românilor care trăiesc acolo.
Faptul că există numeroase probleme nu trebuie ascuns și nu trebuie omis. Este în interesul Serbiei să rezolve aceste neajunsuri, iar vecinii noștri știu asta. De asemenea, și guvernul nostru trebuie, în cadrul discuțiilor bilaterale, să solicite noi progrese, vizibile, legat de acest subiect.
Am așadar încredere că situația românilor din Serbia se va îmbunătăți. Nu există altă cale, altă variantă sau alt rezultat posibil.
Dar, deși tentația de a ridica tonul, câteodată, este mare, iar astfel de manifestări s-au făcut auzite recent în spațiul public românesc, eu cred că nu trebuie să uităm faptul că aderarea Serbiei la Uniunea Europeană servește intereselor țării noastre. Din punctul meu de vedere, relația dintre noi și vecinii noștri sârbi nu trebuie privită nici romantic, nici uitându-ne spre trecut, ea nu are nevoie nici de vorbe mari, sau definitive, ci de un singur lucru, cât se poate de actual: interese comune.
Din discuțiile pe care le-am avut eu, interesele noastre comune se întâlnesc în multe domenii: schimburi comerciale, energie, infrastructură, securitate sau schimburi culturale, pentru a numi doar câteva. De aceea, în timp ce avem (mare) grijă să promovăm drepturile românilor care trăiesc, absolut exemplar, în Serbia, trebuie să nu uităm ca, în paralel, să dezvoltăm dialogul, cu rezultate concrete și cât se poate de rapide, în domeniul economic. Serbia poate fi o piață importantă pentru noi iar șansa de a avea în viitor un nou vecin membru al UE trebuie fructificată de pe acum. Alți o fac deja sau o vor face curând.
Din aceste motive, deschiderea primelor capitole de negociere este o veste cât se poate de bună. Este sigur din acest moment că românii de dincolo de graniță vor avea o viață mai bună – acest lucru depinzând însă și de noi, și este la fel de sigur că ni se deschide o nouă oportunitate de afaceri și de dezvoltare. Cred așadar că trebuie să arătăm prietenie și să dăm sprijin acolo unde putem sau ni se cere și mai cred că trebuie să ne urmăm interesele, fără a ridica vocea, fără a crea tensiuni care nu servesc nimănui, dar cu fermitate și, mai ales, cu inteligență.
