Într-una dintre intervențiile mele recente din plenul Parlamentului European, spuneam că, în opinia mea, educația eficientă și pragmatică reprezintă una dintre soluțiile esențiale pentru problemele cu care Uniunea Europeană se confruntă. Cred că este valabil și pentru țara noastră.
Probabil că unora dintre cititori li se va părea că este o declarație politică și atât. Pentru mine însă, este mult mai mult. Cred că am datoria să vorbesc despre asta cu orice prilej și am datoria să cer, pentru tinerii români mai ales, programe de educație care să nu îi transforme în șomeri sau care să nu îi condamne să plece mereu spre alte zări. Voi vorbi așadar tot mai des despre educația de care tinerii au cu adevărat nevoie și despre abilitățile și competențele necesare în secolul în care trăim.
Desigur, știu educația singură nu va rezolva toate problemele acestei generații sau ale celor viitoare. Dar mai știu că lipsa ei, și mai ales lipsa unei educații aduse la zi, elimină toate șansele de succes ale tinerilor, oriunde ar trăi aceștia. Deja, prăpastia între ceea ce se cere pe piața muncii, la nivel european, și competențele și abilităților celor care caută să se angajeze devine tot mai adâncă! Ce va fi în mai puțin de un deceniu, atunci când majoritatea covârșitoare a locurilor de muncă disponibile vor necesita, în diferite grade, cunoștințe digitale?
Eu cred, și voi spune asta tot mai apăsat, că Uniunea Europeană, în parteneriat cu Statele membre, trebuie să depună mult mai multe eforturi pentru susținerea unei educații de calitate pentru tinerii europeni. Doar educația poate da tinerilor din Europa șanse și oportunități pentru o viață mai bună.
Investițiile în educație, mai ales în era digitală – care obligă angajații să dobândească noi cunoștințe, reprezintă șansa Uniunii Europene de a deveni mai inclusivă, mai justă, mai deschisă dar și mai eficientă pentru tinerii ei cetățeni. În același timp, educația este cea care va da Europei avantajul competitiv de care are atâta nevoie în prezent. Iar acest lucru, iarăși, este în egală măsură valabil și în România.
În acest context, consider că, în primul rând, programele și fondurile europene care se concentrează asupra training-ului și educației vocaționale trebuie să fie, pentru noi toți, prioritare. Ele trebuie suplimentate și folosite eficient și solicit mereu, prin amendamentele pe care le depun în Parlamentul European, acest lucru.
În epoca robotizării, automatizării și a inteligenței artificiale, abilitățile și competențele oferite tinerilor trebuie să le asigure un viitor mai bun și un prezent care să nu genereze frică pentru ziua de mâine! Mai mult decât doar decent, acest viitor trebuie să reprezinte îndeplinirea promisiunilor pe care Uniunea Europeană le face către cetățenii săi, mai ales cei tineri!
