Scriu aceste rânduri ca răspuns la numeroasele întrebări primite din țară referitoare la votul dat de Parlamentul European cu privire la planul Comisiei Europene de distribuire a unui număr de 160.000 de refugiați între țările membre.

Votul pe care l-am dat de curând la Strasbourg, alături de alți colegi, nu a fost unul ușor, dar a fost cu siguranță unul important. Contextul de acasă, din România și curentul creat, ar fi indemnat orice politician ,,pragmatic,, să se abțină de la a vota pentru ceva ce o bună parte din media autohtonă și nu numai a prezentat sau continuă să prezinte ca fiind ,,sfârșitul,, Europei…

Desigur, se pun multe întrebări la care Comisia Europeană va trebui să dea un raspuns. Una dintre ele se referă la ceea ce va urma. Nimeni din executivul european nu pare să știe. Acum s-a votat pentru distribuirea unui numar de 160.000 de oameni. Vor urma și alte voturi? Cum vor reacționa și cum vor acționa statele membre? Ce capacitate reală de primire avem în Europa? Cine și cum se asigură, în mod obligatoriu, că printre oamenii primiți în diversele țări europene nu se ascund teroriști sau, daca se ascund, cine îi va găsi?

În mod esențial, prioritatea zero, mai importantă decât orice altceva, este siguranța cetățenilor europeni.

De asemenea, suntem siguri că vorbim strict despre refugiați? Eu sper că da și înțeleg că este vorba despre o relocare provizorie, chiar daca pe termen lung. De aceea, cel puțin în acest moment, discuțiile despre ,,integrare,, mi se pare în plus. Dacă însă nu mai vorbim despre refugiați, atunci lucrurile se schimbă în consecință.

Nu sunt nici naiv și nici idealist și îmi dau bine seama că, dincolo de curentul creat în țară, există și motive reale și legitime de îngrijorare. Ele trebuie avute în vedere și trebuie rezolvate.

Cred însă, cu toată convingerea, că votul meu a fost unul cu adevărat pragmatic. Nu populist, ci pragmatic. Cred cu toată convingerea că am votat în favoarea țării mele!

Ideea care pare să se fi generalizat în ultimele săptămâni în țara noastră, dar nu numai, este aceea că ,,refugiații,, nu sunt problema noastră, că ține de alții să o rezolve și că, pe românește, ,,Occidentul să se spele pe cap cu ei,,… În același timp, susținem, sus și tare, că suntem membri ai unei Europe unite, că vrem și avem drepturi egale cu Germania, sau cu Olanda, sau cu Italia. Asta până la partea de responsabilități.

Nu spun că ar trebui să primim zeci de mii de oameni despre care nu știm nimic și de care, mai ales, nu putem să avem grijă. Spun însă că nu ne putem ascunde de responsabilitățile ce ne revin în mod natural. Și că avem de rezolvat, toți, o problemă care nu va dispărea pur și simplu dacă ne prefacem că ea nu există.

Și mai spun că, în mod realist, șase mii și ceva de oameni necăjiți, dovediți ca fiind refugiați și găzduiți la noi cu statut provizoriu, nu ne va schimba cu nimic viața. Va fi însă un gest care va arăta încă o data Europei că întețelegem exact în ce fel de Uniune am intrat și că ne asumăm statutul de țară membră.

Dar dacă Europa ne cere solidaritate, tot Europa trebuie să ne și trateze ca membri deplini, ca membri egali și ca membri responsabili! Atâta vreme cât ne comportăm ca atare!

De prea multe ori țara noastră și-a arătat și capacitatea și importanța în materie de securitate sau apărare sau afaceri interne, și de prea puține ori rezultatele noastre sau eforturile noastre au fost recunoscute. Este un bun moment ca acest tratament incorect la adresa României să înceteze!

În același timp, o spun iarăși, cred că este un bun moment să arătăm încă o dată că suntem așa cum cerem să fim tratați: un partener egal și responsabil.

Așa că dincolo de panică, deși nici măcar nu suntem pe o rută principală de migrație, dincolo de frica privind schimbările demografice (care, la natalitatea existentă în Europa, sunt inevitabile!) sau alte frici, eu cred că e mai bine să ne asigurăm că suntem capabili să ne comportăm ca un stat membru al UE și că, înainte de orice, suntem capabili să ne protejăm cetățenii de orice pericole.

Cât despre votul din Parlamentul European, s-a acționat conform consensului dintre toate grupurile parlamentare democratice, la nivel politic. Un consens care ține cont de rațiuni umanitare și de valori care reprezintă acest continent. În același timp, un consens pe care eu personal am înțeles să îl respect.

Sursa foto: huffingtonpost.com