Deși sunt născut la Salonta, am crescut și am trăit întotdeauna la Oradea. Tot ce sunt e un rezultat al acestui oraș, orașul nostru. La fel ca zeci de mii de alți tineri, sunt un produs al acestui mediu și al tuturor oamenilor, de dreapta, de stânga sau total independenți, mai avuți sau mai puțin avuți, cu care am intrat în contact.

Devotamentul meu față de Oradea nu poate fi pus la îndoiala. Iubesc Oradea așa cum o iubim toți. Am avut norocul să cresc într-unul dintre cele mai frumoase orașe ale României și știu, până în cele mai adânci resorturi interioare, că Oradea poate și mai mult, poate și mai bine. Știu așadar că noi toți, orădenii, putem crește acest oraș, că îl putem face cu adevărat mare și că îl vom face. Noi toți!

Mai știu însă că în acest moment Oradea se numără printre orașele mari cu cele mai mici salarii din țară! Cauzele sunt numeroase, dar problema rămâne. Nu vă dau o știre scriind aceste rînduri, dar am convingerea că, după orice criterii, cea mai importantă provocare strategică a oricărei administrații locale din Oradea este și va rămâne creșterea nivelului de trai al orădenilor. Pericolul adâncirii prăpastiei dintre cei cu venituri mari și cei cu venituri mici trebuie, în opinia mea, evitat cu orice preț.

Desigur, mereu vor fi și trebuie să fie oameni cu idei, oameni cu inițiativă, oameni cu mai multă energie sau cu mai multe resurse. Ei trebuie ajutați, în mod evident, pentru că sunt creatori de locuri de muncă și de valoare. Însă toată această valoare este și rodul muncii angajaților acestor oameni. Iar angajații orădeni trebuie să poată avea salarii mai mari.

Mai mică sau mai mare, mai populată sau nu, Oradea trebuie să aibă, în opinia mea, două priorități majore care pot duce la creșterea nivelului de trai al orădenilor.

Prima este infrastructura în sensul larg (adica nu doar drumuri și canalizare ci și infrastructura de afaceri – incubatoare de afaceri, spatii expozitionale, forumuri, premize pentru crearea de clustere).

A doua este educația, incluzând aici tot ceea ce înseamnă oferta școlară, universitară, dar și cea de formare sau de prefecționare, disponibilă atât în mediul public cât și în cel privat – mai ales oferta de formare orientată către noi meserii cu înaltă calificare.

oradea 1

Eu cred că aceste două priorități trebuie tratate și rezolvate în paralel. Nu putem avea o infrastructură publică și de afaceri la cel mai înalt nivel și angajați nepregătiți să obțină productivitate din ea. La fel, degeaba vom avea angajații cei mai pregătiți, dacă va lipsi infrastructura necesară încurajării sau atragerii antreprenorilor la Oradea.

Cred că avantajul competitiv al Oradiei față de orașele din jur, indiferent de care parte a graniței, va veni nu din suprafața și din populația crescute deși, subliniez, va fi nevoie să creștem si în acest sens, ci din orădeni mai bine pregătiți, a căror calificare să atragă sau să încurajeze un alt fel de investitori, care la rândul lor să creeze noi locuri de muncă, mai bine plătite.

Cred că avantajul competitiv al orașului nostru va veni de asemenea dintr-o infrastructură, în sensul larg, nu doar adusă la zi, ci și eficientă. Sunt convins că atunci când vom ajunge la acel nivel, Oradea va crește în mod natural și în populație și în suprafață.

Până la urmă, aceasta este și o provocare pentru clasa politică orădeană. Oamenii își vor aduce aminte mereu de cei care i-au unit pentru un scop comun și bine explicat, și nu de cei care au încercat să îi împartă în categorii sau în clase. De aceea, pentru ca Oradea să fie mare cu adevarat, Oradea trebuie să fie, înainte de orice, a tuturor orădenilor, trebuie să fie o comunitate unită, orientată spre inovare și spre viitor.

Sursa foto: oradeainimagini.ro