În sesiunea plenară de săptămâna trecută, grupul meu politic, S&D, a condamnat public inițiativa președintelui american Donald Trump de impune tarife nejustificate la importurile de oțel și aluminiu. Noi că credem că Uniunea Europeană trebuie să rămână fermă, dar nu trebuie să se lase atrasă în acest joc. Personal, am fost oarecum amuzat de răspunsul președintelui Comisiei Europene, care a venit cu ideea unor tarife similare la importurile de băuturi alcoolice, motociclete sau blugi…
Eu am urmărit încă de la început acțiunile președintelui Trump și, după înțelegerea mea, jocul acestuia este acela de a porni orice negociere cât mai departe de un posibil punct de mijloc, astfel încât rezultatul unor eventuale negocieri să fie cât mai aproape de ceea ce își dorește el să obțină. Pare o metodă interesantă, însă eficiența ei pe plan internațional, și mai ales diplomatic, cred că este discutabilă. Cât despre rezultatele economice, iar aici avem încă un exemplu de populism păgubos, ele vor fi clar, negative pentru Statele Unite.
Ceea ce S&D își dorește, este ca statele europene să rămână unite și să oblige America să respecte legislația internațională în vigoare, nimic mai mult. În niciun caz nu cred că o escaladare ar fi benefică pentru cineva. De aceea vrem ca Uniunea Europeană, alături de state precum Japonia, Mexic sau Brazilia, să se adreseze Organizației Mondiale a Comerțului și să rezolvăm problema creată artificial de Donald Trump, într-un cadru legal.
Ceea ce președintele Trump nu spune este faptul că aceste tarife vor afecta locurile de muncă a peste 140.000 de americani și vor aduce prețuri mai mari pentru consumatorii interni.
În același timp, Donald Trump pare să nu înțeleagă faptul că, în această economie globală, până la momentul la care un produs ajunge în forma finală, multe dintre componentele sale trec mai multe granițe, unele de mai multe ori!
Din acest motiv, ca regulă generală, comerțul internațional nu mai poate fi un joc cu sumă nulă, în care o parte câștigă și alta pierde. Pe lanțul de producție, fiecare participant adaugă valoare și fiecare participant beneficiază. Este același lucru pe care nu îl înțeleg promotorii Brexitului…
Și încă o observație: președintele Bush a încercat același lucru în 2002, înainte de a fi obligat de proprii cetățeni să se răzgândească! Poate că un pic de istorie l-ar ajuta pe președintele Trump să își pregătească mai bine negocierile…
