Plenul Parlamentului European, reunit ieri la Strasbourg, a adoptat cu o largă majoritate mult discutatul raport al social democratului francez Guillaume Balas, referitor la dumpingul social, subiect atins recent inclusiv de către președintele francez Francois Hollande, aflat în vizită în România.

Deși au existat părți din raport față de care am avut rezerve – exprimate inclusiv prin votul meu de ieri – pentru țări precum România, valoarea lui incontestabilă rezidă în două aspecte. Primul este reprezentat de creșterea nivelului de protecție socială, și a salariilor angajatilor care lucreaza într-un alt stat membru. Al doilea se referă la eliminiarea concurenței neloiale din partea firmelor care nu desfășoară activități în mod real, care nu intenționează să respecte legea și angajații, față de companiile și întreprinzătorii cinstiți, care își respectă obligațiile!

Și cu această ocazie, trebuie să îmi exprim regretul față de faptul că unii europarlamentari români, de dreapta, au făcut o mare nedreptate românilor, au votat împotrivă și nu au reușit să înțeleagă faptul că raportul aprobat facilitează progrese necesare în domeniul protecției sociale a angajaților și a combaterii concurenței neloiale.

Pe parcursul procesului de redactare a raportului, am avut ocazia să colaborez cu Guillaume Balas, în cadrul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, din care facem parte amândoi, iar în discuțiile directe, precum și în amendamentele pe care le-am depus la textul propus de el, preocuparea mea, dar și a altor colegi, a fost aceea de a ne asigura că drepturile cetățenilor europeni sau ale firmelor europene și românești de a lucra sau de a oferi servicii în alte state membre nu sunt îngrădite și că, în mod esential, angajaților detașați să muncească în străinătate sub diverse forme contractuale le sunt respectate drepturile!

Mi se pare esential pentru că, umbrite de discuțiile despre Est si Vest, despre instalatorul polonez și alte concepte similare, au loc în multe țări din Vest abuzuri inimaginabile la care angajații, mulți veniți din țările estice sau sudice ale Europei, sunt supuși! Despre aceste abuzuri, care înseamnă lipsa protecției sociale sau a măsurilor de siguranță și sănătate, trebuie să vorbim, ele există și periclitează uneori vieți, iar în cazurile mai puțin tragice îi aruncă pe angajați în situații permanente de precaritate, de nesiguranță și de disperare în cele din urmă.

Dintre măsurile bune pe care le-am votat ieri și care ne interesează, aș vrea să enumăr câteva:

  • în primul rând, Parlamentul European dorește combaterea firmelor care au ca și sediu o simplă cutie poștală și vrea să se asigure că firmele înființate în Europa desfășoară activități reale;
  • crearea unei Agenții europene pentru transportul rutier, care să se asigure de respectarea normelor din acest domeniu și care va reprezenta o bună ocazie pentru noi ca sa facem un lobby puternic astfel încât ea sa aibă sediul în țara noastră;
  • aplicarea unui plafon minim de 60% din salariul mediu național pentru calcularea salariului minim pe țară în toate Statele Membre;
  • extinderea responsabilității solidare și împărțite între firmele subcontractante și cele care contractează anumite lucrări sau servicii;
  • interconectarea bazelor de date pentru o mai bună comunicare între serviciile de inspecție a muncii din Statele Membre;
  • Parlamentul invită de asemenea Comisia Europeană să analizeze beneficiile și caracterul oportun al introducerii unui card de securitate socială european, securizat, sau a unui alt document electronic la nivelul UE, pe care ar putea fi stocate toate datele necesare pentru verificarea statutului de securitate socială al purtatorului în funcție de relațiile sale de muncă.

În ultimele luni, raportul europarlamentarului francez a iscat numeroase dezbateri la Bruxelles dar și în capitalele europene. Din păcate, au existat și există numeroase voci care leagă inițierea și votarea acestui raport de alegerile pe care francezii și germanii le vor avea anul viitor, de limitarea dreptului la liberă circulație în Uniunea Europeană și de aparente interese conflictuale de natură economică între țările din Sudul și Estul Europei pe de o parte și cele din Vest si Nord pe de altă parte.

Pentru mine, două lucruri sunt însă mai mult decât evidente: piața unică și libera circulație au adus beneficii majore atât în Est cât și, cel puțin în mod egal, în Vest și, de asemenea, avantajul competitiv al firmelor din Estul Uniunii rezidă, încă, și în salariile mai mici pe care angajații sunt dispuși să le accepte. Astfel, referitor la conceptul lansat în 2014 de președintele Junker – de plată egală pentru muncă egală desfășurată în același loc, nu am susținut menționarea acest principiu în raport, deoarece consider că nu este fezabil. Am făcut acest lucru și din dorința de a apăra, acum, competitivitatea firmelor și a angajaților din România pe piața europeană, în timp ce pe termen mediu sau lung ne dorim să ajungem, la noi acasă, la același nivel de salarizare și protecție socială cu cei din Vest.

Raportul este unul de inițiativă proprie al Parlamentului European și, desigur, este rândul Comisiei Europene și a Statelor Membre să asigure punerea în practică a prevederilor raportului votat de noi. Personal îmi doresc și am motive să rămân optimist și să cred că o Uniune Europeană a convergenței sociale este posibilă.

Eu cred că Europa de care avem nevoie este aceea în care nu faptul că acceptăm salarii mai mici și drepturi mai puține ne face angajabili, ci faptul că ne pricepem mai bine sau că suntem mai performanți este cel care ne scoate în evidență.

Vă invit să îmi vizionați discursul susținut Marți, 13 Septembrie la plenara Parlamentului European de la Strasbourg. Dacă aveți întrebări sau idei, vă rog sa mi le adresați pe Facebook, Twitter sau să îmi trimiteți un email la adresa emilian.pavel-office@europarl.europa.eu